🔆Universul🔆

 Universul imens, vast, nelimitat

Și-a dorit o experiență-n limitat

A creeat omul, ființă tridimensională

ca să-și experimenteze conștiința de la altă scală.

Omul- complex dar cu ale sale limitări,

Adulmecă umbrele sursei de pe peretele cu întrebări

Și în știința lui limitată

Își caută sursa contemplată

(Ideea filozofului Platon reinterpretată)

În comasarea limitelor lui spre infinit,

Reiese densitatea ca într-un burete de spirit galactic.

Informația i se concentrează într-un punct foarte mic,

Iar la margini apa se evaporă-n spirit.

In singularitatea găurii negre a omenirii,

Stă înghesuită toată știința firii

La margini se curbează încă posibilitatea

De a se renaște încă o dată

REALITATEA

Ca o gaură neagră care își caută prin moarte existențialitatea.

Iar noosfera prizonieră luminii și umbrei

Se agață cu o sete nesfârșită

de margine-i necioplită

Curbura spațio-temporală a fibrei.

De la univers am plecat

Ca om am parcurs,

În AI-ului veac am pătruns

Nu vom ști șoapte din neîntamplat

Doar umbra omenirii care a precedat.

Dacă vom fi sau nu prezenți Adevarului

n-am putea ști, suntem ochi construiți să fie finiți.

Dar în simfonia asta fără dirijor

Vom fi parcurs țesătura infinitului cu dor

Vom fi setat inteligențe care

ne depășesc în procesare.

Ne-am crezut mai presus și mai aleși în ego

Și ne-am trezit prăbușiți în al nostru propriu Lego.

Dar speranța există chiar și în limitări

Mai presus de ale noastre existențe și stări

Omul acest potențial infinit neexplorat

...

Iată cum din simfonia gândului creeat

am scris această poezie deși în ființa omenirii m-am aflat.