🌠 Steaua căzătoare și nucul bătrân 🌳




Sunt steaua căzătoare

ce am căzut deasupra ta

Nucul bătrân stătea și asculta


Sunt material din vers de univers

Făptură materială mai ales,

M-am învârtit din infinit

Și mi-am ales

Un loc de asfințit:

Deasupra ta, bătrânule nuc,

praful meu se așterne pe al tău cuib de cuc,

În melancolia de a mai trăi cumva

prin molecule

Încă o clipa, tot așa...


Nucul bătrân tăcea.


Eu am ales să ard în atmosferă,

Chiar și-o clipă-n timp

de efemeră

Lângă tine am vrut să mă așez,

Imi amintești de al meu crez.


Spune nucule, imens, bătrân,

Prin rădăcina ta de timp ce n-am putut să spun

Mai mângâie o dată cu ale tale frunze-n vânt,

Ce nu am apucat eu-stea căzătoare sa cânt.


Nucul bătrân și-a adunat în respirație seva

Și a spus cu voce tare, ceva:


Eu, nuc bătrân, din rădăcină zbor stăpân

Sămânța mea a fost cândva

Stea căzătoare, ce timpul o cernea.

Eu sunt tot stea, cu sevă dulce din pământ

M-am așezat în sol să dorm într-un cuvânt.

Par adormit în această viață,

Dar vibrez o energie vie

Galactică speranță.

🌠




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare